Instinct primar

Totul a început de la o banală contradicţie, între mine şi un bun prieten, privind numărul ştiucilor din Jiu în zona Sărdaneşti-Gârbovu. Ştiam amândoi că există dinţoase acolo, dar prietenul susţinea că numărul lor este mic şi oricum nu trag la artificiale deoarece au multă mâncare pe Jiu. Explicaţia nu m-a convins, cât despre faptul, destul de des auzit la unii pescari, cum că ştiuca nu mănâncă pentru că are mult peşte în jurul ei şi e sătulă, nimic mai fals. Uneori, când un răpitor atacă năluca nu o face neapărat de foame, o atacă din instinct. O situaţie similară se poate observa şi la pisică. Dacă legi un ghem sau un şnur şi treci cu el prin faţa unei pisici şi pisica are chef de joacă, ea va încerca să prindă ghemul ştiind clar că nu este hrană şi totuşi ea atacă. Aşa se întâmplă şi cu ştiucile, însă modul de prezentare al nălucii trebuie făcut în aşa fel încât s-o determine pe cumătră să atace fără a fi suspicioasă. Sunt sigur că sunt mulţi pescari care au prins ştiuci cu burta plină de peştişori şi care s-au încumetat să se arunce şi la ce i-a oferit pescarul: peştişor sau artificială.

Înarmaţi cu lansete, trusa de năluci şi aparatul foto, am decis că vom merge să vedem cum stă treaba în acea locaţie. Am prins o zi excelentă cu apa ,,mierlie’’ numai bună de scăldat minciunile noastre, nici foarte limpede, dar nici tulbure să nu se vadă artificiala.

Acum, Jiul, după cum bine ştiţi, e o apă pretenţioasă, cu dese variaţii de debit, temperatură şi transparenţă şi pentru a înclina balanţa de partea ta, trebuie musai să cunoşti foarte bine locul unde pescuieşti. Mai trebuie să cunoşti şi obiceiurile peştelui, aria sa de vânătoare e primul lucru care trebuie descoperit în abordarea unei partide la răpitor, restul depinde de îndemânarea fiecăruia şi de echipamentul folosit.

O ştiucă, 2 ştiuci… 14 ştiuci

Am deschis partida cu un salmo slider de 17g, pe care-l jucam uneori chiar agresiv în apropierea malurilor, paralel cu acestea. Pe ape curgătoare niciodată nu vei găsi ştiucile pe curent puternic sau pe mijlocul râului; ele se localizează pe zone cu apa liniştită de lângă mal sau în apropierea unor structuri (copaci, stuf, dale de beton). Am reuşit să prind prima ştiucă, spre stupoarea colegului, chiar din primele lansări, demonstrând astfel că Jiul are o populaţie destul de numeroasă de dinţoase. Replica acestuia nu s-a lăsat prea mult aşteptată, el depăşindu-mă rapid, trecând înaintea mea cu câteva ştiuci.

Am prins la vobler, oscilantă, rotativă chiar şi la twister capturând între zona „treapta-spartă’’(Sărdăneşti) şi Podul CFR (Gârbov) paisprezece ştiuci. Chiar dacă majoritatea se încadrau sub kilogram, numărul acestora ne-a dat speranţe pentru viitoarele ieşiri la ştiucă. Pescuitul pe râu cu artificiale este mult mai greu decât pe baltă. Riscul de a pierde năluca este mare, accesul către locurile bune este de multe ori obturat. Însă şansele de a prinde ştiucă cresc poate şi datorită ariei mai restrânse de vânătoare a acesteia. Lansări scurte pe sub sălcile căzute pe apă, sau de-a lungul malului, acolo unde apa este mai liniştită, sigur o va face curioasă pe cumătra ştiucă, deci vă  rămâne numai să încercaţi.

Fir întins şi sănătate, dragi pescari gorjeni!