Afacere subterană!

Condescu a vândut o mină chinezilor cu 15 milioane de euro

• Marin Condescu a vândut mina Băiţa din Bihor unui fond de investiţii din Hong Kong

• Tranzacţia, derulată în martie 2011, s-a ridicat la 15 milioane de euro

• Pionul principal al afacerii a fost societatea Olservmin SRL, patronată 100% de FNME, la care Condescu e preşedinte

Mina de cupru de la Băiţa, judeţul Bihor, a ajuns în proprietatea unui fond de investiţii din Hong Kong, în luna februarie a anului trecut. Artizanul din spatele acestei afaceri a fost nimeni altul decât Marin Condescu, liderul sindical de la Federaţia Naţională Mine Energie. Pionul principal al acestei tranzacţii este societatea Olservmin SRL, patronată de FNME, care, în luna iulie 2010, a ajuns stăpână pe mina de cupru din Bihor, pe fondul falimentului unui investitor suedez. În spatele protestelor şi muncii sindicatelor în folosul minerilor de la Băiţa, Olservmin SRL a pus bazele uneia dintre cele mai mari tranzacţii din ultimii ani din sectorul minier din România, câştigând sume de bani care i-ar putea trimite patronii direct în primele 100 de poziţii ale Top 300 cei mai bogaţi oameni ai ţării. Cum au ajuns Condescu şi FNME patroni atât de prosperi, veţi vedea în cele ce urmează.

Povestea tranzacţiei de 15 milioane de euro începe prin anii 2008, când un investitor din Suedia, pe numele său Per Goran Carlsson, deţinător al grupului Dacian Mining AB, decide să intre pe piaţa românească a extracţiei de minereuri feroase şi neferoase. După un an de negocieri pe la Ministerul Economiei, reuşeşte să încheie o tranzacţie care se va dovedi a fi cât se poate de proastă pentru investitor. În 2009, pentru a putea opera pe piaţa din România, Dacian Mining AB înfiinţează societatea Mineral Mining SRL, cu sediul în Băiţa, şi decide să se apuce de treabă. Numai că află cu stupoare că încheiase un contract păgubos. În fapt, după cum însuşi suedezii precizează într-o scrisoare deschisă, au cumpărat Mina Băiţa însă nu şi clădirea administrativă, pentru care trebuiau să plătească chirie şi, culmea, nici conductele şi celulele de flotare, nişte echipamente fără de care nu puteau funcţiona şi pentru care trebuiau să plătească chirie. Banii erau încasaţi de fosta societate cu capital de stat care opera în perimetrul minier, SC Băiţa SA. Totul merge bine până în iarna 2009-2010, când apar problemele, suedezii nemaiputând să achite şi chiria, salariile şi să mai facă şi profit.

În pragul falimentului, apare Condescu…

După o iarnă grea, dă afară vreo 50 de mineri din aproximativ 200 şi se alege, în februarie 2010, cu o frumuseţe de protest, minerii închizându-se în subteran. Aici apare pentru prima dată reprezentantul Federaţiei Naţionale Mine Energie, Marin Condescu. Vreme de câteva luni, minerii tot protestează, nemulţumiţi că nu primesc banii, iar Condescu le ţine trena, lăudându-se inclusiv prin Gorj cât de mult se implică în rezolvarea problemelor de la Mina Băiţa. La vremea respectivă, pe la noi prin judeţ nimeni nu s-a întrebat ce treabă are cărbunele cu minereul de cupru, însă cert este că Marin Condescu făcuse, peste noapte, din minerii de la Băiţa, fraţii celor din Oltenia. Umblă vorbe că în spatele protestelor de la Băiţa ar fi stat chiar liderul sindical, însă acesta a negat implicarea în presa centrală a vremii, spunând doar că a apelat la minerii din Oltenia să strângă vreo 400 de milioane de lei vechi şi nişte alimente pentru a-i ajuta pe „fraţii din Bihor”. Pe dracu

… şi se face patron de mină!

În spatele luptei sindicale, cunoscută bine pe la noi ca o metodă de manipulare, dar un mister pentru bihoreni, Condescu lucra de zor la partea financiară a scandalului din jurul Minei Băiţa. Aşa se face că în luna iulie a anului 2010, Mineral Mining SRL ajunge, în urma unei tranzacţii misterioase, în proprietatea unei societăţi extrem de cunoscute la Gorj: Olservmin SRL, al cărui acţionar majoritar este nimeni alta decât Federaţia Naţională Mine Energie, condusă, evident, de Marin Condescu. La vremea aceea, Mineral Minning era până în gât în datorii, având de dat la stat vreo 6,4 milioane de lei, iar pierderile ajunseseră la nu mai puţin de 10 milioane de lei. Ce interes avea Condescu să preia o mină falimentară şi cu atât de multe datorii? La prima vedere, niciunul. Ba mai mult, părea credibil atunci când spunea, în presa locală din Bihor, că salvează locurile de muncă şi că vrea să continue activitatea. Pe dracu, din nou!

Faliment şi disponibilizări, sub patronajul lui Condescu, în septembrie 2010

La nici două luni de când aburea lumea că vrea să facă minuni, firma Mineral Mining SRL, acum cu acţionar unic Olservmin SRL Târgu-Jiu, intră în faliment, fiind desemnat lichidator judiciar Carmen Demian. Falimentul este cerut, culmea, de SC Băiţa SA, firmă de la care suedezii au cumpărat mina şi către care Mineral Mining avea de achitat 39% din totalul datoriilor. Este, probabil, cea mai clară dovadă că suedezii au fost ţăpiţi în stil mare.

Una peste alta, prima măsură luată este, evident, împotriva personalului, în sensul că peste 100 de salariaţi sunt trimişi în şomaj, fiind păstraţi doar vreo 25 care să asigure paza. Aici nu-l putem acuza pe Condescu că nu a ţinut cu salariaţii, pentru că nu avea calitate de sindicalist ci una care i se cam pliază şi în relaţia cu SNLO în ultima vreme, cea de patron care pune pe primul loc interesul financiar şi apoi implicaţiile sociale.

Condescu, milionar în euro din falimentul Minei Băiţa

Peste subiectul „Mina Băiţa” se aşterne liniştea mai bine de o jumătate de an. Protestele încetează brusc şi procedura insolvenţei îşi urmează cursul firesc. Asta până în februarie 2011, când în jurul Minei Băiţa apar nişte investitori străini, unii din China, unii din Australia. După o perioadă scurtă de negocieri, în luna martie 2011, este încheiată una dintre cele mai mari tranzacţii din sectorul minier din ultimii ani: fondurile de investiţii Siberia Clearing şi The Far East and Pacific Investments (FEPI), parte a grupului Interfox din Hong Kong, specializat în tranzacţii cu resurse minerale, a achiziţionat integral firma Mineral Mining SRL. Valoarea tranzacţiei a fost de 15 milioane de euro, bani încasaţi de acţionarul majoritar al Mineral Mining, SC Olservmin SRL Târgu-Jiu. Adică, indirect, de Marin Condescu. În paralel, FEPI a semnat un angajament cu firma australiană ElDore Mining, în valoare tot de 15 milioane de euro, prin care aceasta din urmă se angaja să asigure fondurile de salarii şi să achite datoriile de 1,5 milioane euro către creditori. Totodată, trebuia să asigure un fond de 750.000 de euro pentru cheltuieli curente.

Probleme în paradis…

Toate bune şi frumoase până în luna octombrie a anului trecut când pare să se aştearnă ceaţa peste această afacere şi informaţiile devin cât se poate de ambigue. În mod normal, în 3-4 luni, activitatea la Mina Băiţa trebuia reluată, însă nu a fost aşa. În octombrie apare o informaţie, furnizată de Maria Trip, directoarea SC Băiţa SA, creditorul principal al Mineral Mining SRL (!), potrivit căreia înţelegerea cu australienii de la ELDore Mining a picat. Menţionează însă nişte negocieri între administratorul judiciar cu o firmă din China (!) al cărei nume nu-l poate face public din cauza unor clauze contractuale. Ulterior, în decembrie 2011, aceeaşi Maria Trip vorbeşte despre un „plan de reorganizare” şi despre transformarea creanţei Mineral Minning către SC Băiţa SA în acţiuni ceea ce, teoretic, ar însemna 39% din capital. Acţiunile, spune directoarea „ar putea fi cumpărate” de investitorul chinez secret. Rămâne, totuşi, o întrebare: ce s-a întâmplat cu cele 15 milioane de euro, reprezentând costul tranzacţiei prin care fondurile Siberia Clearing şi FEPI au cumpărat Mineral Minning SRL? Că, din câte spune directoarea Maria Trip, australienii au plecat pentru că nu şi-au onorat obligaţiile contractuale şi, din câte s-a văzut anterior, aceştia aveau un contract cu cele două fonduri, nu cu lichidatorul judiciar!